Complexul rupestru Alunis din judetul Buzau

La aprox. 75 km de orasul Buzau si la 150 km de Bucuresti,
se afla asezarile rupestre din muntii Buzaului
sau tinutul numit si Tara Luanei.

Ansamblul religios Alunis – Nucu – Ruginoasa se intinde
pe raza localitatilor: Bozioru (Nucu) – Braesti (Ruginoasa)- Colti (Alunis).

Arealul localizat pe Culmea Ivanețu, ascunde mai multe grote misterioase,
pesteri, chilii sapate in roca, vestigii ale trecutului,
folosite de-a lungul timpului ca locasuri de refugiu si cult.

Accesul in zona se face pe DN 10 dinspre Buzau catre Brasov,
apoi din Magura spre Parscov, comuna Bozioru, sat Nucu.

Primul loc unde ne oprim este Biserica rupestra cu hramul „taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul”. Biserica dateaza din anul 1274 si in ea inca se mai savarsesc slujbe religioase.

 

Biserica sapata in stanca numita Culmea Martiriei, se afla in satul Alunis, iar pana la ea se poate ajunge cu masina. Insa, se urca foarte greu pe un drum din pietris…
Daca tineti mai mult la masina…o puteti lasata jos, iar de unde se termina asfaltul, sa urcati aprox. 1 km pe jos.

 Altarul, naosul si pronaosul bisericii sunt sapate in piatra, iar la exterior are un pridvor din lemn, care a fost adaugat mult mai tarziu.

 

Deasupra stancii in care este sapata biserica, dupa un urcus abrupt (de incercat numai cu incaltari adecvate), gasim un jilt din piatra numit „scaunul lui Dumnezeu”.

  Semne in stanci

 

In aceeasi stanca in care este sapata biserica se gasesc si mai multe chilii. Pot fi descoperite pe rand, in urcusul spre „scaunul lui Dumnezeu”.

 Interior chilii

Pentru a vedea insa, cea mai interesanta parte a tinului,
adevaratele comori ascunse aici, urmam un traseu pe jos
si in aprox 30 min, ajungem in Tara Luanei.
Intram cu adevarat intr-o alta lume.

                                        

  In fata noastra se intinde Poiana Cozanei.
Potrivit legendei (povestite de ghidul nostru, Diana), peste aceste meleaguri domnea in vremuri de demult, Regele Luana, intr-o cetate cu zidurile pana la cer.

Cetatea era luminata zi si noapte de un soare stralucitor, iar oamenii erau drepti, puternici si netematori. In timpul razboaielor, batranul rege Luana le tamaduia ranile cu apa vie si moarta din izvoarele zonei. Dar, atunci cand din cer au sosit vrasmasii in care de foc, soarele Luanei a fost doborat si zidurile cetatii au fost arse pana la jumatate de metru adancime. Pamantul s-a cutremurat si nimeni nu a mai calcat pe aici multa vreme. 

 

Intr-o alta varianta a legendei, Luana era o fata frumoasa, venita din cer intr-un car de foc. Dupa ce s-a indragostit de un localnic, a ramas aici si i-a invatat pe oameni cititul, scrisul si i-a tamaduit cu apa vie si moarta. Dar, locul a fost descoperit de fostul ei iubit, care a pornit razboi, aruncand cu trambe de foc peste localnici. Acestia s-au ascuns in piatra, asa cum ii invatase Luana, si asa s-ar explica existenta vechilor grote.

 Locuintele rupestre au fost folosite de sihastri pentru propovaduirea Sfintei Evanghelii, aceasta zona fiind considerata „Leaganul crestinismului”, cel mai vechi centru monahal cunoscut din Carpati. Primul vestigiu important pe care il descoperim este Pestera-chilie a lui Dionisie Torcatorul, care se afla la 3 km de satul Nucu si este sapata in Piatra Pesterii.

 Pe partea cealalta a stancii unde este sapata chilia, se afla o fereastra,
o posibila poarta spre o alta dimensiune…

 Fundul Pesterii se afla la aprox. 200 m de chilia lui Dionisie.
Grota este inchisa, fiind considerata sit arheologic.
In aceasta grota se vad scrijelite in piatra o multime de pumnale, varfuri de sageata si de lance. Toate acestea par sa ilustreze intr-adevar un razboi, un atac, poate chiar cu trambe de foc…Inclusiv cercetatorii au confirmat ca la jumatate de metru sub pamant exista un strat de arsura, care nu ar putea aparea decat in cazul unui atac nuclear la suprafata. Asta ar explica si aparitia chihlimbarului in zona, acesta formandu-se din rasina de brad incinsa la peste 6000 de grade.

 Peretii asezarilor rupestre contin dovezi care atesta faptul ca au fost locuite inca din preistorie. Se crede ca cea mai veche este Pestera lui Iosif care dateaza din sec. IV î.e.n. Aceasta se gaseste la 3 km de satul Nucu, la 5-10 minute de Fundul Pesterii si este cea mai impozanta si cea mai bine conservata.

La aprox. 4,5 km de satul Nucu, dam de ansamblul format din

Agatonul nou, Agatonul vechi (Daramatura)
si Crucea lui Agaton (Crucea Spatarului)
aflate la mica distanta unele de altele
Stanci impozante. Una dintre ele seamana cu un chip de dac.
Deasupra lor gasim Agatoanele

 Agatonul nou

 Agatonul vechi sau Daramatura  

 Crucea Spatarului se spune ca a fost adusa aici cu 12 perechi de boi,
insa nu prea se stie cum au urcat ei pana aici…

 

De la cruce plecam spre Țurțudui, locul unde in trecut
se gasea o piramida.
Aflam de la ghidul nostru ca aici au disparut doi oameni, in perioada comunista (1980 parca…), in timp ce faceau cercetari.
Pentru ca nimeni sa nu mai poata ajunge in varf, piramida a fost dinamitata,
iar copacii au fost taiati si lasati acolo pentru a fi impiedicat accesul.

 Inaintam cu greu printre copacii taiati si ajungem
in varful Țurțuduiului (1200 m altitudine)
Peisajul e uimitor!

 

  Ne intoarcem, condusi de ghid, pe un drum mai usor de parcurs

si ajungem din nou in sat.

 Daca alegeti sa mergeti in aceasta excursie, trebuie sa luati in calcul urmatoarele:
Pentru a vedea intregul areal, va trebuie 7-8 ore, traseul e marcat numai pe alocuri, uneori se trece prin gradinile oamenilor, va puteti rataci usor fara calauza, drumul e greu, deseori trebuie sa te tii de copaci sau sa te sprijini in maini pt a continua urcusul, nu aveti semnal la telefon decat pe culmile mai inalte, exista posibilitatea sa va intalniti cu ursul…iar asezarile rupestre sunt dispersate prin padurile din zona.
Pentru a iesi cu bine din aceasta aventura, nu plecati singuri! Alegeti sa platiti un ghid care, nu numai ca va fi calauza, ci si un izvor nesecat de povesti (credibile si mai putin credibile) despre fiecare particica din acest tinut misterios, plin de incarcatura istorica.

In aventura noastra prin Tara Luanei am fost insotiti de calauza locala,
Diana Gavrila, care poate fi gasita

pe calauzainmuntiibuzaului.blogspot.com
Pe noi ne-a cucerit complet cu multitudinea informatiilor pe care le detine si am ramas cu convingerea ca este un adevarat urmas al batranului Rege Luana:)

Sa aveti vreme frumoasa si drum bun spre Tara Luanei!