Localitatea Plostina Lopatari de Buzau

Localitatea Ploștina Lopatari de Buzau este un loc ideal pentru o vacanta de vis!

Drumul care ne poarta aici este DN E 85, spre Focsani, apoi stanga din Maracineni spre Sapoca, prin Valea Slanicului, pana in Lopatari. Apoi prin satul Luncile. De aici asfaltul se termina si incepe urcusul pe drum forestier, pietruit, vreme de aprox. 45 minute. Din Malul Rosu avem doua drumuri care duc spre Plostina. Cel din dreapta prin Terca, e mai lung dar mai bun pentru masina, iar cel din stanga, pe Priporul Plostinii, dar in prima parte e mai abrupt (pe aici e drum doar pentru adevaratii soferi, nu pentru cei de vara si de șes :))

 Mergand spre Lopatari, suntem insotiti  pe partea dreapta de raul Slanic.
In comuna Manzalesti, acolo unde raul Slanic se uneste cu paraul Jgheab, putem admira stanca singuratica numita si Grunjul de la Manzalesti sau Piatra Alba. Intreaga zona numita de localnici „La Grunj” este un monument al naturii ocrotit din anul 1973. Cu toate ca pare a fi din sare, stanca este alcatuita din marne albe cineritice.

 Mai departe spre Lopatari, prin comuna Manzalesti, localitatea Meledic. Aici dam de muntele de sare care ne insoteste o vreme pe dreapta.

 Prin Ploștina:

 Din Ploștina se poate ajunge la Focul Viu, aflat in localitatea invecinata, Terca sau se pot face drumetii peste munti, spre varful Pietricica si Bolovanul Mortatului.

 In drum spre Bolovanul Mortatului.
Intram in padure si se face noapte…apoi incep sa apara poienite pline cu flori de fan si luminate de soarele care parca aici nu mai frige atat de tare ca la şes. Din cand in cand se aude cate un fierastrau, semn ca si aici se taie padurea…
Iata si bolovanul:

 De jur imprejurul impozabilei stanci, se afla si terenul de fotbal al localitatii. Atunci cand e vremea frumoasa, duminica, tinerii satului se aduna si incing cate un meci, iar adultii ii incurajeaza de pe margine.

 Mai departe, varful Pietricica:

 Prin gradini:

 Plouă mai des aici, dar e ceva obişnuit. Oamenii locului sunt oameni vechi ai muntelui si cunosc mersul vremii. Stau si scrutează fâşia ingusta de cer, cu mana streasina la ochi, apoi spun clar – ”vine ploaie!” si incep sa puna fanul cosit la adapost.

 Aici gasesti casele de odinioara, vechi si tacute. Poti sta aici sa auzi in tihna glasul imprejurimilor, sa uiti de probleme, de ceas, sa simti liniştea desavarsita care stapaneste muntii si sa fii inundat de sentimentul vesniciei!

 
Trebuie sa va povestesc si despre cozonacul copt in cuptorul incins cu jar din lemne,
un deliciu ce se pregateste in aceasta zona, aproape in fiecare casa.
Mamaia Maria e experta

 

 

Gazde primitoare, multumim si la anul mai venim!

 Sa aveti drum bun spre Ploștina!